Romana

Poezia impresioneaza prin modul spunerii, prin melodia de doina care o strbate de la un capt la altul, legnd aceste concepte ntr-un cntec de jale, intr-o zicere parca impersonal, ieita din conditia neamului asuprit. Transferul de la persoana I singular la persoana I plural, al lui eu in noi, pare cu totul firesc la ardeleanul Goga...

Titlul e simbolic: cuvantul semnifica nu numai fiinta noastra nationala, ci insasi tara, spatiul ei geografic si etnic. La noi este locul de bastina, cu "codri verzi de brad", campuri de matase, cu plaiuri scaldate in soare, cu flori si cantec de hora. La noi e pamantul strabun. Sunt Crisurile si Oltul, in apele carora e glas de durere. Om si tara suntem noi, iar poetul, constiinta si inima indurerata a tarii...

Rascolitoare prin mesajul ei patriotic, poezia este o patetica chemare la lupta pentru redesteptarea la lupta a romanilor din Transilvania, de la inceputul acestui veac. Si aici, poetul vorbeste ca un tribun, in numele tuturor; “Oltul” devenind aporape o rugaciune adresata unei zeitati ocrotitoare, mantuitoare de rau, capabila sa adune fortele, sa le amplifice si sa razbune...

Cauza zbuciumului sufletesc, pentru care cere indurare poetul, o aflam din strofele urmatoare: Coplesit de doruri, de ispite si de patimi - care sunt ale omului - strigatul de durere al umilitilor vietii „cu umeri garbovi de povara”, ii mustra constiinta...

Poezia motiveaza crezul poetic ce strabate intreaga opera a lui Goga. Titlul semnifica atitudinea de smerenie a poetului in fata Divinitatii, pe care o implora sa-i dea puterea de a canta aspiratiile si suferintele celor multi. Invocatia este patetica, ea impresioneaza prin gestul de umilinta care insoteste ruga...