|
|
 |
Romana |
|
|
Face parte din volumul de poezii “Plumb”. Lirica singuratatii cunoaste cu poezia “Lacustra” momentul sau cel mai acut. Spaima generata de impresia participarii la intoarcerea materiei dezorganizate in haosul primordial si e marita de obsesia singuratatii. Ceata si ploaia care par a se eterniza devin in poezie dintr-o manifestare meteorologica un mod de existenta a materiei, poezia comunica un sentiment al insingurarii totale intr-o lume in care poetul se simte despartit printr-un “gol istoric”... |
|
|
|
Cat de singur poate fi poetul, rupt de semenii sai, de realitatea in care traieste, incat sa se intoarca in gand in preisorie, in afara societatii, a civilizatiei, a istoriei. Teama omului primitiv de fiarele salbatice este inlocuita de teama omului modern in fata mortii. Brusc, in noapte, poetul constientizeaza amenintarea mortii... |
|
|
|
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are in vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind si el conditionat de natura mediului. Este de fapt incercarea poetului de a evada din lumea inchisa izolata in care se zbate... |
|
|
|
Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic in care poetul exprima o stare sufleteasca disperata, lipsita de orice speranta. Poezia este alcatuita din 2 catrene, care corespund celor 2 planuri ale realitatii: realitatea exterioara, alcatuita din cimitir, cavoul, simboluri ale unei univers rece, ostil, care il impinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, sufleteasca, deprimanta pentru care nici iubirea invocata cu disperare nu este o sansa de salvare... |
|
|
|
Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de poezii “Plumb”, prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o tonalitate cu totul noua in poezia noastra de pana atunci. In cadrul poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu si altii, Bacovia ocupa un loc aparte... |
|
|
|
