|
|
 |
Romana |
|
|
Umorul “Amintirilor din copilarie” are ca sursa, in primul rand, comicul de situatie, caci unele intamplari sunt hazlii prin insasi natura lor. Astfel sunt momentul plecarii la Iasi, intamplarea de la rohatca Pacurari, infatisarea dezolanta, aproape groteasca, a “zmeilor” lui mos Luca sau imaginea dascalimii adunate la seminarul de la Socola... |
|
|
|
In realizarea povestilor sale, Ion Creanga porneste de la modele populare, caracterizand teme de circulatie universala cu o vechime uneori mitica. Cercetatorii operei scriitorului roman au gasit asemanari intre “Capra cu trei iezi” si un motiv din fabulele lui La Fontaine, intre “Soacra cu trei nurori” si un basm armean, intre “Punguta cu doi bani”, si unele povestiri indiene, sau intre Povestea lui Harap-Alb si omul fara barba al lui Emile Legrand, fara sa fie vorba de o influenta directa asupra lui Creanga, care n-avea cum sa cunoasca toate aceste scrieri... |
|
|
|
Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice... |
|
|
|
Caragiale foloseste scheme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi incurcatura, confuzia, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive, quiproquo-ul (inlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta)... |
|
|
|
Caragiale este considerat creatorul schitei in literatura romana, desi aceasta specie a fost cultivata si de alti scriitori (Emil Garleanu, Alexandru Bratescu Voinesti); ii revine acest merit deoarece el a atins perfectiunea artistica. Personajele schitei lui Caragiale sunt selectate din diferite medii: din familie si scoala, din presa, justitie, din viata moderna sau din viata politica. Schitele „D-l Goe” si „Vizita” satirizeaza contrastul dintre pretentiile unor parinti de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate (ingaduitori peste masura)... |
|
|
|